Craciun 2010

Sarbatorile de Craciun ar trebui sa ne faca sa fim mai buni, mai intelepti.

Asa cum am scris acum cateva zile, "Mosul a plecat deja" catre Octavian.
Am scris insa acum mai mult timp in urma ca o sa scriu pe acest blog "lucruri mai mult sau mai putin importante, lucruri placute si lucruri mai putin placute, dar care merita sa nu fie date uitarii".

Iata unul mai putin placut, dar care cu siguranta nu trebuie dat uitarii:
Mosul a plecat spre iubitel, dar mama lui nu i-a permis Mosului sa-i aduca unelele cadouri.

Vine Mosu'

Pentru ca am un ingeras de baietel, Mos Craciun a plecat deja catre el cu cadouri minunate.


Te pupa tata!

Mos Nicolae

La iubitelul meu, Mos Nicolae a venit mai devreme.
Dintre dulciurile primite (fiindca traditia spune ca Mos Nicolae aduce la copilasii cuminti dulciuri, iar Mos Craciun le aduce jucarii), puiutul s-a bucurat cel mai tare de ciocolatelele Kinder.

Uitati un baietel dulce:

Povestea tricourilor (3)

In urma cu exact o luna, sufletelul meu a implinit 3 anisori.
Precum la aniversarile anterioare, a primit de la tata, pe langa alte cadouri (printre care si o sepcuta venita tocmai din Australia, de la Crazy Custom Caps, exact pe 29 octombrie), si traditionalul tricou brodat.

Anul acesta m-am ocupat personal de design-ul broderiei. Deoarece trebuia neaparat sa contina cifra 3, adica varsta iubitelului, ideea a venit repede. Avusese pe rand 1 anisor, apoi 2 anisori... acum 3.
A fost un joc cu cifre. Iata:


Tricoul l-am brodat cu ajutorul domnului Forcos (TricouriBrodate.ro), care si de data aceasta ne-a surprins cu saculetul in care a fost ambalat tricoul, dar si cu o broderie pe care am inramat-o si oferit-o puiutului.
Desenul brodat pe tricou arata asa:

Dor de tata... dor de fiu

Imi propusesem sa scriu pe blog, atat cat se poate, lucruri frumoase, vesele, pentru ca atunci cand Octavian va avea sa le citeasca, sa-i trezeasca amintiri senine.
Din nefericire, in viata noastra se petrec si lucruri triste.
Unul dintre acestea este ca mie si fiului meu nu ne este permis sa petrecem timp impreuna, desi si unul si celalalt ne dorim acest lucru.

Am mare incredere in Octavian. Este un copil inteligent si sunt convins ca atunci cand va fi mare va intelege lucrurile acestea.

Te pupa tata si ii este tare dor de tine!

Oglinda in timp (prezent)

Aratam luna trecuta asemanarea dintre fiul meu si mine cand eram mic.
Recent, cand am fost la cresa la care merge puiutul drag, doamna asistenta sef a exclamat: "Vai, dar ce bine semanati!". Cum nu de putine ori mi-a fost dat sa aud aceste cuvinte, m-am gandit sa va arat si o comparatie mai recenta :)

Povestea tricourilor (2)

Pentru ca se apropia ziua de nastere a iubitelului mic, ziua in care avea sa implineasca doi anisori, am inceput pregatirile pentru realizarea celui de al doilea tricou special.
Stiind din anul precedent unde voi realiza tricoul, am inceput prin a cauta un desen potrivit evenimentului, lucru nu foarte usor. Vroiam ceva vesel, potrivit varstei, din nou ceva care sa contina numarul anisorilor, dar nu un text banal...

Inspiratia a venit tot de pe "net", o maimutica haioasa, care tine in maini cifra 2. :)
Deoarece poza care m-a inspirat era de mici dimensiuni, am apelat din nou la colegul meu cu care am reusit sa transpunem desenul in format vectorial.
Acesta este desenul:


"Surpriza" a fost cand am constatat ca firma la care brodasem tricoul in anul precedent nu mai era de gasit la locatia respectiva, ziua puiutului fiind peste scurt timp. Norocul insa avea sa vina tocmai de la Onesti, respectiv TricouriBrodate.ro. Am luat legatura telefonic cu domnul Forcos Victor, un om deosebit de amabil si marinimos, caruia doresc sa-i multumesc pe aceasta cale, iar dansul a facut posibil ceea ce credeam ca nu voi reusi sa fac in timp util. Iata cum a aratat rezultatul final:


Tricoul a ajuns in timp util la Bucuresti, ambalat intr-un frumos saculet, o alta surpriza facuta de domnul Forcos.

La multi ani!

Sa cresti mare, sanatos si fericit!
Multi pupici de la tata.

Primele silabe

Ta - ta - ta :)
(martie 2008)


Povestea tricourilor (1)

Totul a inceput cu cateva saptamani inainte ca sufletelul meu sa implineasca un anisor. Vroiam ca de ziua lui sa-i fac un cadou special, ceva care sa poata fi pastrat si care sa-i poata aminti pe viitor de prima lui aniversare. Astfel, intreband in stanga si in dreapta pentru sugestii, a inceput sa mi se contureze o idee despre acest cadou: ceva ce voi putea sa ii ofer la fiecare aniversare, ceva care sa fie legat de varsta lui, ceva personalizat...
Un tricou!
Da, as fi putut sa-i ofer cate un tricou in fiecare an. Dar ce as fi putut face ca acest tricou sa fie unul special? Tricourile personalizate, imprimate, incepusera deja sa fie ceva obisnuit, deci nu erau suficient de speciale. In plus, imprimeurile imi displaceau datorita slabei lor rezistente la spalari si in timp.
De aici si pana la ideea cu personalizarea prin broderie nu a mai fost mult.
Am inceput deci sa caut pe Internet firme care executa broderii, afland apoi ca desenele ce pot fi executate prin broderie nu trebuie sa fie foarte complicate, ca pretul este dat de numarul impunsaturilor, ca se pot folosi un numar limitat de culori, etc.
Apoi am inceput sa caut un desen pentru broderie, ceva care avea sa ne aminteasca de prima aniversare. Intr-un final am gasit un model pe un site care realiza tricouri imprimate si cu ajutorul unui coleg, am realizat un desen asemanator.

Iata-l:
Tricoul l-am facut cu firma Kallium (firma pe care in anul urmator nu am mai gasit-o).
Iata si tricoul, care nu a aratat niciodata mai bine ca atunci cand a fost purtat de iubitelul meu la implinirea primului sau anisor:

Oglinda in timp

Astazi, rasfoind prin calculator, am gasit niste poze cu mine pe vremea cand eram copil, cu putin mai mare decat Octavian.
Eram constient ca fiul meu imi seamana foarte mult, dar nu pusesem niciodata una langa cealalta o poza cu el si o poza din copilaria mea. Iata-ne deci, fiu si tata:
PS. Eu sunt cel cu nasul julit :)

Cuvant inainte

Salut.
Am creat acest blog pentru fiul meu, Octavian Ionut. In curand el va implini 3 anisori si desi nu stie inca ce este acela un blog, vreau ca acesta sa fie unul dintre cadourile mele pentru el.
Cand se va face mare, i-l voi ceda si va decide singur daca va continua sa posteze aici, daca il va inchide, sau va face orice doreste cu el. Pana atunci, voi incerca sa notez aici lucruri care se petrec in viata lui. Lucruri mai mult sau mai putin importante, lucruri placute si lucruri mai putin placute, dar care merita sa nu fie date uitarii.